Nu pot accepta ideea casarii și topirii cărților. Desigur, înțeleg că bibliotecile publice sunt condiționate de spațiul de expunere și depozitare limitat, dar că oamenii nu mai prețuiesc cărțile, mai ales pe cele vechi pentru că nu arată bine în casele lor moderne, asta nu pot pricepe…
Ani de zile am colectat cărți de la cititori la târgurile de la Iași, inzestrand bibliotecile din județ cu mii de cărți în fiecare an. Dar îmi dau seama că nici la bibliotecile publice aceste cărți nu sunt în siguranță. Am salvat multe cărți aruncate la gunoi și mai fac asta, când pot, și cu anunțurile din online.
De curând, am găsit un anunț de acest tip la un anticariat din Satu Mare, care este nevoit să se mute. Anunțul suna exact așa: „cine vrea să salveze de la topire 50 de cărți, termen de ofertă până mâine”.
Am oferit 50 lei, am fost singurul ofertant și le-am primit astăzi (am achitat, desigur, suplimentar, cheltuielile de transport, din păcate puțin mai mari decât valoarea coletului). M-a impresionat în mod deosebit doamna cu care am corespondat, care s-a bucurat foarte mult că aceste cărți nu trebuie topite.
Las mai jos linkul anticariatului, poate ajutati și voi cumva un om care nu face doar un business din asta, ci chiar iubește cărțile și îi pasă de soarta lor… p.s. multe dintre acestea sunt cărțile copilăriei mele… cum aș fi putut să nu fac nimic?
Alina Hucai
media advertising
![](https://mapamond.media/wiseme.png"){kind=small}
