Amintiri Bucurestene

AMINTIRI BUCUREŞTENE
România, 1970 / Documentar / 64 min.
Scenariul şi regia: Radu GabreaComentariul: George Macovescu
Povestitori: Valeria Gagialov, Mihai Pălădescu
Imaginea: Ovidiu Gologan, Dinu Tănase
Filmări combinate: Dan Eugen
Montajul: Margareta Anescu
Sunetul: Andrei Papp
Muzica: Constantin Alexandru
Producţie: Studioul Cinematografic „Bucureşti”

Filmul este un documentar inteligent construit, cu multe tuşe de umor şi cu secvenţe originale, care evocă convingător dragostea cineastului pentru Capitala ţării, dar şi buna cunoaştere a regulilor genului. Radu Gabrea construieşte o istorie a oraşului în prima jumătate a secolului al XX-lea, avându-l drept prefaţator, cu inflexiuni ale verbului sacru, pe genialul poet Tudor Arghezi, surprins pe meleagurile Mărţişorului, unde puterea comunistă l-a exilat şi unde era silit să vândă cireşe pentru a-şi întreţine familia, dar şi autorul unui adevărat imn de iubire înălţat Capitalei, prin volumul „Cu bastonul prin Bucureşti”.

Nimic triumfalist în secvenţele prezentului, adică ale anului 1968, când a fost creat filmul, secvenţe de legătură cu tuşe de contrapunct, nu lipsite de ironie bonomă pentru locuitorii Capitalei. Rostitorii comentariului – semnat de George Macovescu, şef la cârma Cinematografiei, nu prea agreat de comunişti, dar şi profesor universitar, nu prea agreat la Universitate (citea dintr-o broşură legată un curs pe undeva inspirat de ştiinţa sovietică a filologiei, botezată ad-hoc „Teoria literaturii”) – sunt Valeria Gagialov şi Mihai Pălădescu.

Secvenţele de la începutul artei cinematografice pe meleaguri româneşti, printre care defilarea regelui Carol I, vizite oficiale sau doar plimbări la Şosea prefaţează câteva noduri dramatice, printre care se află şi viaţa micilor negustori, prezenţa paupertăţii în inima unui oraş cu multe averi, polarizarea socială nefiind o temă definitorie.

Cineastul descoperă în documentele artei filmului înregistrate în România o nestemată anonimă, o suită de cadre filmate de un amator pasionat de cinema şi care sintetizează nu doar aspecte ale turnării unui film profesionist, dar şi momente ale vieţii de familie, care au fost imortalizate şi de Fraţii Lumière la începuturile cinematografului. Această mică bijuterie de cinema anonim este utilizată de regizor pentru a marca unele unelte profesioniste avant la lettre ale artei de abia născute (dubla, proba de actor, mişcarea în cadru etc.), sugerând apartenenţa mediului social la cel cu care ne-a familiarizat un inspirat clasic al literelor româneşti, I. L. Caragiale.

sursa : www.hotnews.ro