Dacă tot mă ocup de alchimiștii din „Jurnalul nemuririi”, câteva cuvinte despre un manuscris faimos ce descrie etapele căutării pietrei filosofale. Acest manuscris din secolul al XV-lea („Ripley Scrowle”), ce poartă numele alchimistului englez George Ripley, este remarcabil prin lungimea sa de aproximativ 6 metri și prin textele ce însoțesc imaginile și care sunt, desigur, oferite într-un limbaj alegoric.
În prima imagine, Hermes Trismegistus ține un balon alchimic deasupra unui cuptor, iar în interiorul lui se află opt cercuri ce detaliază etapele necesare creării „pietrei albe”, adică a fuziunii sulfului (Adam) și a mercurului (Eva), prezentată și în următoarea scenă a manuscrisului. În centru desenului, George Ripley primește de la Hermes o carte despre alchimie.
George Ripley (cca. 1415 – cca. 1490) a fost unul dintre cei mai importanți alchimiști englezi. A studiat la Universitatea din Cambridge și a călătorit în Franța, Germania și Italia pentru a se familiariza cu scrierile alchimice și a se dedica studiului. A intrat în serviciul Papei Inocențiu al VIII-lea, iar în 1478 s-a întors în Anglia, fiind deja, conform legendei, în posesia secretului transmutației, pe care l-a folosit pentru diverse acte de caritate, inclusiv donații către ordinul Cavalerilor Sfântului Ioan al Ierusalimului din Rodos pentru lupta lor împotriva turcilor. A fost călugăr la Priory of St Augustine din Bridlington, Yorkshire, iar spre sfârșitul vieții a părăsit ordinul pentru cel al carmeliților din Boston.