„Glasul romilor” a apărut prima dată pe 1 noiembrie 1934. Se voia a fi o foaie pentru organizaţia condusă, pe atunci, de Gheorghe Niculescu. Un rom prosper, angrosist florar, proprietarul Florăriei “La doi trandafiri”, Gheorghe Niculescu apare prin unele date şi cu numele de „Gogu floraru”. Avea totuşi studii, cel mai probabil primare, după cum afirmă istoricul Viorel Achim, care a studiat în profunzime istoria romilor.

Ziarul lui Niculescu e plin de articole elogioase la adresa fondatorului. Dar şi de dovezi de apropiere faţă de biserică şi monarhie. În timp – ziarul a apărut doar în 15 ediţii, din 1934, până în 1941, deşi se dorea a fi unul săptămânal – , va ridica articole elogioase inclusiv la adresa mareşalului Ion Antonescu, cu puţin timp înainte de deportarea romilor în Transnistria. Printre texte se strecurau şi chemări la emancipare sau se cereau drepturi pentru comunitate.

Primul număr. Un botez

Articolul de fond din numărul 1al „Glasului romilor” e unul optimist, cu ton revoluţionar. Semnat de N. Lenghescu-Cley – un muzician rom devenit redactor la „Glasul romilor” şi autor, ulterior, chiar al „Imnului romilor” (publicat, cu note şi versuri, în aceeaşi publicaţie a Uniunii) – articolul cheamă la emancipare.
„Fraţi romi, ceasul emancipărei şi redeşteptărei neamului Rom, a sunat.

mai mult la /www.vocearomilor.ro/