Povestea neştiută a regelui umorului din România, Ion Pribeagu, evreul care a inventat-o pe „Zaraza“ şi i-a adus faimă lui Constantin Tănase.

Isac Lazarovici, botoşăneanul ascuns în spatele pseudonimului Ion Pribeagu, este considerat de istorici unul dintre cei mai buni umorişti români.

Uitat pe nedrept în subsolurile istoriei, Pribeagu este cel care a dat viaţă celebrei „Zaraza“, dar şi „muşcătoarelor“ şi îndrăzneţelor librete umoristice ale lui Constantin Tănase.

În 1931 „Zaraza“, tangoul care va deveni unul dintre cele mai populare „hituri“ ale muzicii urbane din perioada interbelică, îl face nemuritor pe Cristian Vasile, tânărul brăilean, supranumit şi astăzi de muzicieni „ultimul trubadur“.

Tot în anii ’30, aparent fără nicio legătură cu „Zaraza“, Constantin Tănase devine un monstru sacru al vodevilului interbelic românesc şi exponentul unei generaţii, datorită textelor sale umoristice, dar care ascund realităţi politice şi sociale crunte. Puţini ştiu însă că în spatele acestor doi „giganţi“ ai României interbelice se afla un evreu botoşănean de 1,50 metri, Isac Lazarovici, cunoscut mai ales sub pseudonimul Ion Pribeagu. Practic, istoricii spun că Lazarovici sau Pribeagu este, de fapt, umoristul de geniu care a dat naştere atât nemuritoarei „Zaraza“, probabil o domnişoară de care se îndrăgostise în adolescenţă la Botoşani, cât şi uluitoarelor texte umoristice puse în scenă de Constantin Tănase.