D`Angleterre – Regina – Intim: O istorie hotelieră de mai bine de un secol la malul mării

„Nu este de mirare că omul de afaceri Mișu Georgescu a hotărât să construiască Cabaretul Britania, la 1909, pe strada Lascăr Catargiu nr. 7. Zece pași înspre sud, la numărul 9, Hotelul „dAngleterre” își primea oaspeții încă de la începutul anilor 1880. Simțea Mișu Georgescu, cu mirosul fin al unui om de afaceri experimentat, că turiștii veniți la „dAngleterre” nu vor putea rezista ispitelor dintre pereții Varieteului său.

sursa si foto :Dan Sambra

Ba mai mult, era convins că dacă acești turiști au fost atrași în anul 1886 de antreprenorul D. Panaitopulo, de la d’Angleterre, la balurile mascate și la cafe-concertele organizate în hotel, sigur și cabaretul său va avea trecere printre iubitorii de nou, de extravaganță și de occidental în Constanța începutului de secol al XX-lea.

Și astfel a apărut Variete Britania, cu un nume ce rezonează cu vecinul său, de după gard, hotelul „dAngleterre”. În aceeași perioadă, în primul deceniu al secolului al XX-lea, pe strada Lascăr Catargiu, întâmplător sau nu, în Constanța Veche se naște turismul de distracție, de noapte, poartă-n poartă cu turismul „serios“, compatibile la acea vreme, a căror clienți erau oameni cu bani, boemi, ce își rezolvau ziua afacerile și își satisfăceau noaptea plăcerile. Și nu puține au fost momentele în care turiștii de la dAngleterre își încheiau nopțile de vară în clădirea vecină, acolo unde obloanele erau mereu trase la ferestre.

Hotelul dAngleterre are, de asemenea, povestea lui. Romanțele, întâlnirile de afaceri și nopțile petrecute vara la mare în camerele sale au prins viață la începutul anilor 1880. Chiar la scurtă vreme de la deschiderea hotelului, tânărul, la acea vreme, Mihai Eminescu, în vârstă de 32 de ani, întors de la studiile din Viena și Berlin, își căuta inspirația la Constanța. A zăbovit 10 zile la mansarda hotelului dAngleterre, scriindu-i de aici trei scrisori iubitei sale dragi, Veronica Micle, împărtășindu-i gândurile despre micuțul Kiustenge, liniștit și modest. Era în anul 1882, la doar 5 ani de la intrarea Dobrogei între granițele țării.”