Realizata de Vaum I. Ioan, fotograf ce avea atelierul pe Aleea Pascani Nr.8, fotografia prezinta un incendiu ce a avut loc la “Palatul societatii Agricola” (Blocul Prager, asa cum este mentionat in unele documente) in 20 mai 1927.
Imaginea este realizata dintr-un loc situat undeva intre Magazinul Victoria si Hotelul Francez (Lafayette). Cladirea din dreapta imaginii, in planul apropiat, este Hotelul Francez iar in mijlocul imaginii observam Cladirea CEC. Tot la parter se afla si Beraria Varful cu Dor, una din berariile celebre ale orasului.
Articol din Adeverul de Sâmabata 21 Mai 1927 despre incendiu :
Academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici vine cu o marturie interesanta, ce creioneaza atmosfera acelor vremuri:
“Cum veneam de la Stolnici ne odihneam putin si apoi, cu o birjã, porneam prin oras. În general primul drum îl fãceam coborând pe Calea Victoriei pânã la marele magazin Galleries Lafayette, care fusese construit în stil art nouveau parizian si imita marele magazin cu acelasi nume din capitala francezã. Fusese ridicat în locul vestitei librãrii, papetãrii si legãtorii de cãrti Socec, de cãtre proprietarul acesteia, un domn Schwartz, extrem de simpatic, care multi ani l-am întâlnit pe hipodromul Jokey-Clubului Bãneasa, unde îsi alerga caii. Galeriile Lafayette, care au fost primul mare magazin universal modern – ceea ce francezii numesc grande surface – din România, au fost lansate cu o publicitate extraordinarã. Ziarele, revistele, radioul, cinematografele erau pline cu anunturi publicitare, iar pe strãzi afisele se însirau pretutindeni. Chiar si Cãile Ferate îi fãceau o reclamã nemaiîntâlnitã. Astfel, când intrai cu trenul în Bucuresti, tot parapetul din stânga, de la Chitila pânã în Gara de Nord, era acoperit cu afisele faimoaselor galerii, astãzi ocupate de Magazinul Victoria de lângã Politia Capitalei, în fata Bisericii Zlãtarilor.
Galeriile Lafayette erau pentru noi o adevãratã institutie, cu vitrinele sale strãlucitoare, cu interioarele luxoase pardosite cu marmurã, cu etalãrile de mãrfuri ispititoare, cu lampadarele intens iluminate si cu personalul amabil, zâmbitor (nu ca astãzi, mitocãnesc si îmbufnat). Ne amuza si liftul, în care intrau peste zece persoane, pânã când o tragedie ne-a fãcut sã-i preferãm scãrile. Un copil neastâmpãrat si curios si-a bãgat capul printre gratii în cusca liftului, unde cabina l-a smuls si sfãrâmat. Ulterior, magazinul a trebuit sã închidã cu panouri de cristal cusca respectivã.
Cum era si firesc, atractia principalã era raionul de jucãrii care ne fascina prin diversitatea si bogãtia lui. Jucãrii de plastic nu existau încã. Erau pãpusi cu capete splendide de portelan sau mai obisnuite de celuloid, erau masini minituarizate din metal, soldati de plumb sau mucava în uniforme si cu armamentul necesar. Erau trenuri electrice de toate felurile, mingi, avioane de celuloid care zburau gratie unei elice ce se învârtea printr-un elastic rãsucit, lanterne magice cu imaginile necesare si chiar aparate de proiectat filme de scurtmetraj cu manivelele lor, era tot ceea ce fantezia unui copil al epocii îsi putea dori.”
Text reprodus din Revista Arges Nr. 27 (258) – 12.2003 (sursa)
mai mult la /www.muzeuldefotografie.ro/2008/05/incendiu-pe-calea-victoriei/
media advertising
