Petru Groza, preşedinele Consiliului de Miniştri (1946-1952) şi Romulus Zăroni, ministru al Agriculturii și domeniilor în primul guvern Groza (ulterior ministru al Cooperației în urm ătoarele două guverne Groza).
„Corneliu Coposu, care l-a cunoscut pe Romulus Zăroni, spunea despre el că era un „chiabur de mâna întâi”, că avea o bibliotecă impresionantă pentru un țăran, cu 700-800 de volume de cultură generală, politică și agronomie, că a făcut un liceu german de specialitate și că vorbea și citea fluent germana. Avea o „fermă model” la vremea respectivă, dotată cu unelte și animale, lucra pământul după reguli agrotehnice și obținea rezultate după măsură.”
Odata cu colectivizarea a pierdut el insusi pamant, ba a divortat si de sotia sa care nu voia sa cedeze pamant la colectiva. S-a însurat cu o femeie mult mai tânără, s-a mutat în casa lui Pamfil Șeicaru, ziaristul interbelic.
În anii ’30 a scris şi o carte, numită „De ce nu trebuie să fie plugarul roman fasc1st” în care se pare că explică intr-un limbaj simplu care era treaba cu partidele şi ideologia „fasc1stă” (nu am citit cartea, am preluat din altă parte informaţia).
A murit în 1962 şi a devenit subiect de bancuri din cauza stilului său vestimentar (vizibil şi in fotografie), a simplitătii sale şi a obiceiurilor sale mai degrabă tărăneşti. A fost bun prieten cu Petru Groza.
media advertising
