La 4 august 1934, aflându-se în localitatea Cap Martin din Franţa, ministrul Afacerilor Străine al României, Nicolae Titulescu, îi telegrafia regelui Carol al II-lea despre faptul că Maksim M. Litvinov, comisar al Afacerilor Străine al URSS, cerea agrementul ca Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Bucureşti pentru Mihail Ostrovski. Conform informaţiilor prezentate de Maksim M. Litvinov, M. Ostrovski era născut în 1892, studiase dreptul la Universitatea din Sankt Petersburg. În anii Primului Război Mondial fusese mobilizat ca ofiţer, iar după încetarea războiului, a ocupat diverse şi importante funcţii în instituţiile economice ale statului sovietic. În anul restabilirii relaţiilor diplomatice româno-sovietice, Ostrovski activa în importanta calitate de reprezentant comercial al URSS la Paris.
Având indicaţia expresă de „a nu evidenţia şi a nu acutiza contradicţiile în privinţa chestiunilor aflate în litigiu”24, noul ambasador al URSS la Bucureşti, Mihail Ostrovski, în vârstă de 42 de ani, a înmânat scrisorile sale de acreditare regelui Carol al II-lea la 3 decembrie 1934, în cadrul unei ceremonii oficiale cu ţinută obligatorie – uniformă diplomatică cu frac, decoraţiuni, cordon –, fiind condus la Palat de un Adjutant Regal cu trei trăsuri de gală şi întâmpinat de o companie de onoare cu drapel şi muzică, care i-a prezentat onorul. În textul scrisorii de acreditare a ambasadorului, semnată de preşedintele Comitetului Executiv Central al URSS, Mihail Kalinin, şi contrasemnată de M. Litvinov, se menţiona decizia de numire a cetăţeanului Mihail Ostrovski în funcţie de reprezentant plenipotenţiar (cu titlul de Ambasador Extraordinar şi Ministru Plenipotenţiar), ca răspuns la hotărârea regelui Carol al II-lea de a dezvolta în continuare „relaţiile amicale existente între România şi URSS”. Regele Carol al II-lea era rugat, totodată, să aibă deplina încredere în ceea ce ambasadorul M. Ostrovski ar fi declarat, în noua sa funcţie, în numele Guvernului URSS
media advertising
